Printeaza / Trimite completari

Moara cu noroc - Nuvela Psihologica , Ioan Slavici

Acasa » Lectii Romana

Moara cu noroc - Nuvela Psihologica

NUVELA PSIHOLOGICA

                Nuvela este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu personaje putine dar bine conturate, intriga bine evidentiata, are un conflict unic concentrat, prezinta fapte verosimile si are tendinta de obiectivare.

                Ca dimensiuni se incadreaza intre povestire si roman.

                 Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului specific locuitorilor din Adreal. El prezinta o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte.

                Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, creator de tipologii.

                In opera sa aplica principalele virtuti morale ( sinceritatea, demnitatea). Intreaga sa creatie este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru fericire prin iubirea semenilor sai , iar orice abatere de la acestea este grav sanctionata  de autor (sanctionarea tine de realism).  

                Opera: povesti – „Spaima zmeilor”,  „ Zana zorilor”, „Doi feti cu stea in frunte”;

                                Nuvele- „Popa Tanda”, „Moara cu noroc”, „Padureanca”;

                                Romane- „Mara”, „Din batrani”.

                                Teatru si memorii- „Mea culpa”.

                Realismul- curent cristalizat la jumatatea secolului al XIX-lea, ce-si propune observarea atenta a realitatii si reprezentarea ei intr-o maniera veridica, autentica.

                Reprezentanti: Balzac, Flaubert, Dickens, Dostoievski.  In Romania: Slavici, Rebreanu, Calinescu, Preda.

               

 

                                                                                MOARA CU NOROC

                                                                                           Ioan Slavici

                Titlul:  reprezinta locul in care se desfasoara actiunea. Inca din titlu suntem situati intr-un spatiu  real,loc la rascruce de drumuri, in afara oricarui sat.

                Moara- ne este sugerat faptul ca in acest loc se macina destine si ca norocul cautat, asteptat se transforma in tragedie.

                Tema: este una sociala, nuvela prezentand viata si mentalitatile unor locuitori din lumea satului ardelean.

                Compozitional: proza este construita circular, incepe si se incheie cu spusele batranei si cu descrierea locului actiunii.

                Prima fraza vine ca o „ipoteza” pe care textul urmeaza sa o demonstreze. In lumea satului ardelean (la Slavici, Agarbiceanu si Rebreanu) functioneaza ca norma morala, multumirea omului cu propriai conditie).

                Este evidenta ierarhia, bogatul cu bogatul, saracul cu saracul. Aceasta ierarhie instaureaza doua atitudini esentiale: respectul pentru cel bogat si averea lui si supunerea celui sarac care contracareaza bogatia prin calitati morale (omul trebuie sa se multumeasca cu statusul lui).

                Din dialogul initial aflam relatiile dintre personaje, gradele de rudenie; faptul ca exista posibilitatea mutarii la moara cu noroc. Aflam ocupatia protagonistului: cizmar.

                Perspectiva narativa este una de „dindarat” naratorul omniscient, naratiunea la persoana a III-a. Prezentarea faptelor prin dialog presupune o detasare a naratorului.

                Detaliile asupra situarii morii cu noroc, indicii spatiali de la inceputul celui de-al doilea capitol ofera impresia autenticitatii, verosimilitatii (trasatura specifica prozei realiste).

                Cel de-al II-lea capitol marcheaza o rupere temporala, rolul dialogului este preluat de naratorul omniscient.

                Semnele epice presarate in acesta descriere cu rol anticipativ, anunta citiorul asupra viitoarelor sensuri conflictuale ale textului.

                Evenimentele prezentate in moara cu noroc ar putea forma o diagrama a carei  intriga ar fi aparitia lui Lica si pactul pe care Ghita il face cu acesta, al carei punct culminant ar fi decizia lui Ghita de a se rupe din pactul cu Lica si al carui deznodamant este moartea protagonistului.

                Naratorul omniscient ne prezinta gandurile si framantarile protagonistului, analiza psihologica este insa la inceput in perioada scrierilor lui Slavici.

                Organizarea protagonist (Ghita), antagonist (Lica), personaj secundar (Ana), personaj episodic (batrana, Pintea) pare sa trimita la o gama a rolurilor tipic realiste.

                Banii reprezinta motivul epic cel mai important din nuvela si influenteaza direct sau indirect toate personajele: schimba caracterele slabe (Ghita), tensioneaza caracterele delicate  (Ana), intaresc convingerea caracterelor experimentate (batrana), ofera o lectie memorabila prin suferinta caracterelor in formare (copiii), demoleaza caracterele experimentate in viciu (Lica).

                Aceasta deschidere asupra caracterelor nu duce la formarea unor tipuri umane desavarsite. Personajele sufera modificari pe de-o parte din cauza actiunilor, iar pe de alta parte din cauza resorturilor sufletesti puse la incercare.

                Faptele din exteriorul morii apar ca povestite. Ceea ce se petrece in interior ne este prezentat prin dialog sau vorbire indirecta. Aceasta desfasurare confera linearitatea evenimentelor, trasatura specifica nuvelei (si realismului de inceput).             

                Reperul puternic focalizat din toate unghiurile naratiunii este familia. Abia raportat la acesta textul dobandeste profunzimea dramatica. Familia este motivul pentru care Ghita, treptat pierde increderea celorlalti si in final ajunge chiar el sa piarda controlul.

                Lica Samadaul este in mod necesar antagonistul. Figura sa pare sa se deplaseze din sfera personajelor realiste catre zona simbolurilor malefice. Aparitia sa seamana cu personajele picaresti din romanele spaniole.

                Lica este maestrul care-si initieaza uncenicul in lectia despre cum sa scapi de saracie. El are meritul de a cunoaste foarte bine psihologia umana si ca punctul vulnerabil este familia.

                Incipit :

    • Spusele batranei (ipoteza ce va fi demonstrata) = valoare premonitorie
    • Evidentiaza mentalitatea comunitatii rurale, principii morale.
    • Statusul personajelor si relatiile dintre acestea.
    • Sunt sugerate eventuale schimbari.
    • Este ilustrata caracterizarea Anei.
    • Modalitatea de expunere este dialogul.
    • Indici spatiali ce presupun situarea intr-un spatiu real – fapte verosimile.
    • Semne epice cu rol anticipativ.
    • Personajele Lica- Ghita apar ca fiind antitetice. In urma schimbarilor pe care le suporta, Ghita ajunge sa-i fie complementar lui Lica.

 

Finalul:

    • Simetric cu incipitul (circularitate).
    • Are rol moralizator.
    • Sunt confirmate spusele batranei „Se vede ca au lasat ferestrele deschise. Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost dat.” = ideea destinului implacabil.   
    • Sfarsit tragic.
    • Focul este element purificator.

Atat incipitul cat si finalul reflecta viziunea despre lume. In final replicie isi pierd importanta, ritmul se incetineste, iar rolul acestora este preluat de personaje.

        Stilul indirect liber – forma mixta de imbinare a stilului direct cu cel indirect in literatura, reflecta apropierea dintre limbajul naratorului si cel al personajului.

        Motivatiile care determina reactiile personajului:

    • Dragostea fata de Ana, fata de familie.
    • Aspiratia catre un statut social mai bun.
    • Datoria asumata de a fi protector al familiei.
    • Aparitia, dorinta de a fi protector al famliei.
    • Dorinta de a-si dovedi lui insusi si celorlalti barbatia.
    • Grija pentru opinia publica ceea ce gandesc sau spun ceilalti despre el.

 

Confruntarea directa dintre  Ghita si Lica.

    • Dialog initial aparent calm, dar care ascunde o tensiune puternica din partea ambilor interlocutori.
    • O data cu succesiunea replicilor se intensifica conflictul (desi aparent calm) pana se ajunge la confruntare directa.
    • Constatam dorinta fiecarui personaj de a-l domina pe celalalt.
    • Rolurile se schimba permanent.
    • Lica adopta diverse strategii, de la ironii pana la aparenta intelegere; Ghita inital incearca si el sa-l domine pe Lica, sa nu para slab, ameninta, pentru ca in cele din urma, recunoscandu-i superioritatea lui Lica sa mimeze prietenia.